Într-o lume unde algoritmul știe mai bine decât tine ce simți, ce mănânci și cât aer să inspiri, spectacolul DISTOPIA nu-ți oferă răspunsuri. Doar întrebări, emoții și un ecran pe care rulează… viața ta, reglată la milisecundă.
Construit ca un mozaic poetic și visceral, spectacolul adună voci rătăcite într-un sistem care se vrea perfect, dar care a uitat să mai fie uman. Personajele – Nara, June, Mira, Kael, Elen, Eira și Sera – trăiesc într-un viitor steril, unde liniștea e monitorizată, libertatea e un decor, iar visele sunt simulate pentru o mai bună „echilibrare emoțională”. În acest decor hipertehnologic, ei scriu „scrisori către trecut”, gânduri netrimise, strigate tăcute, tentative disperate de a mai simți ceva care nu a fost predeterminat.
Spectacolul e împărțit în straturi – supraveghere, memorie, revolta interioară – fiecare construind o distopie recognoscibilă. Nu una cu roboți care distrug planeta, ci una cu pastile gri pentru liniște, cu pisici proiectate pe pereți, cu algoritmi care spun „Totul e bine” când simți că nimic nu mai are sens. E o comedie amară despre prezentul pe care ne prefacem că nu-l vedem. O tragedie subtilă în care râsul vine din prea mult adevăr.
Și, printre replici autoironice și gesturi de rezistență aproape invizibile, apare și întrebarea reală:
Dacă distopia nu e un viitor care vine, ci un trecut care nu a plecat niciodată?
Tonul spectacolului e poetic, sarcastic, tandru și tăios în același timp. Un amestec de fragilitate și furie, de luciditate și reverie. Un reminder că poate, dacă închidem ochii, nu înseamnă că fugim – ci că, în sfârșit, vedem.
DISTRIBUȚIE
IOANA IURA
IULIA PĂȘCUȚĂ
ANDREEA COZMA
MAIA NEGREA
LUCA SESTAK
Regia: HAN ANDREI
Coregrafia: GEORGE POP
Spectacolul este o producție a Trupei Silver, din cadrul Academiei Aproape