scenariu de Ionuț Caras, după basmul lui Ion Creangă
regia: Ionuț Caras
decorul: Adrian Balcău
costumele: Zsófia Gábor
coregrafia: Andrea Gavriliu
muzica: Radu Dogaru
cântece: Anca Hanu
Distribuţia:
Babe dansatoare: Cecilia Lucanu-Donat, Ioana-Maria Repciuc, Diana-Ioana Licu, Patricia Brad, Adriana Băilescu
Povestitor clasic: Ionuț Caras
Povestitor mai modern: Anca Hanu
Domnu’ Craiu, Setilă, Baronul: Matei Rotaru
Fratele mare, Un preot: Ruslan Bârlea
Fratele mijlociu, Flămânzilă: Tudor Jula
Harap-Alb: Ștefan Dogaru
CalGpT (voce): Mircea Bravo
Curierul Glovo: Christian Har
Baba Casandra, agentă Interpol: Adriana Băilescu
Ursul, Primarul: Cosmin Stănilă
Dacul, Cheful, Gardian 1: Adrian Cucu
Apariții în tunel: Ioan Crișan, Christian Har, Ioana-Maria Repciuc, Tudor Jula, Salomeea Rusu
Spânul: Bogdan Rădulescu
O solistă jazzy, Reporterița: Ioana-Maria Repciuc
Baba necăjită, agentă Interpol: Patricia Brad
Cerbul, Opozantul: Radu Dogaru
Influencerița: Cecilia Lucanu-Donat
Fata Roșie: Diana Buluga
Gerilă: Miron Maxim
Ochilă: Salomeea Rusu
Păsări-Lăți-lungilă: Diana-Ioana Licu
Gardian 2: Ioan Crișan
Turiști, copaci, cetățeni, influenceri, hipsteri etc.: toată distribuția
Mulțumiri: Mădălina Mânzat, Miruna Sandea, Mara Salan, Ami Crișan, Raluca Hauși, Marina Gîrbea, Simona Nicoară, Evelina Trinca, Nicu Purcel, Paul Goia
regia tehnică: Vlad Negrea
lumini: Jenel Moldovan, Andrei Mitran
sonorizare: Adrian Lăcătuș
sufleor: Alina Dragoș
recomandare de vârstă: 14+
Cu o veselie irezistibilă, spectacolul Un altfel di Harap-Alb plonjează direct în mitosfera desacralizată a lumii contemporane, pe care o comentează jucăuș, dar totodată cu discernământ critic. Păstrând structura narativă a poveștii lui Ion Creangă, regizorul și autorul Ionuț Caras folosește basmul ca pretext al pledoariei pentru înțelegerea, asumarea și, pe cât posibil, transformarea actualității românești. De această dată, Harap-Alb pornește într-o aventură diferită, populată de figuri recognoscibile pentru publicul românesc, a cărei miză devine pe alocuri socio-politică. Astfel, eterna luptă dintre bine și rău se traduce în confruntarea directă a cinstei cu corupția, a culturii cu ignoranța și a implicării civice cu nepăsarea. Înfrângerea Împăratului Roș - în noua versiune un baron local care, de sub straturile de distorsionare satirică, ne amintește de fantomele ce bântuie prezentul și trecutul recent românesc - are deci un efect terapeutic, arătându-ne finalul fericit pe care l-am putea trăi dacă am acționa în spiritul unei solidarități colective.