Pachet cursuri de arta contemporana pentru privitori alintati Trainer: Ioana Iuna Șerban. curator MARe

Prima stagiune a cursului de artă contemporană pentru privitori alintați a fost coagulată pe teme menite să explice parcursul de la arta începutului de secol 20 până la arta contemporană. Față de prima stagiune, de astă dată am optat pentru titluri mai puțin catchy pentru fiece curs, dar cu tâlc ascunzând o alternativă dispunere tematică ce poate tălmăci arta contemporană.

Pornim de la lucruri simple, de la lucruri pe care le vedem, le recunoaștem și despre care vrem să aflăm cum funcționează și către ce duc în jocul artei. Pornim de la culori, suprafețe, lentile, rețele, identități și joc de rol și gen, de la obiecte din jur, de la lumea cunoscută. Pe acest fir, urmărim să aflăm unde semnificațiile se schimbă, unde mentalitatea devine diferită de ce am crede prima oară, unde lucrurile foarte complicate au un mesaj simplu. Și poate reușim să răspundem și la întrebarea: de ce arta contemporană e așa cum e?

Curs I. Culori și suprafețe

Key words: abstracționism, monocromie, pictură, culori industriale, pantone

Durata: 1 h 30

În arta secolului 20, culoarea și-a pierdut valența simbolică. În pofida sau poate tocmai datorită acestui lucru, prezența culorii a crescut, culoarea a devenit proeminentă, artiștii s-au întors către ea cu atenție maximizată. Arta abstractă a lăsat culoarea să creeze structuri. Miminalismul și monocromia au făcut culoarea adevăr unic și utopic al artei. Expresionismul abstract și op art au mutat culorile în senzații fizice, adesea psihedelice, hipnotice.

Suprafața a fost încărcată, regăsită, jupuită, dusă în transparență sau în oglindă. În locul pânzei a apărut geamul, a apărut oglinda, a locuit cu intermitențe culoarea.

Investigăm în acest curs, de la început de sec 20 până în primii ani ai sec 21, prestația culorii și rolul suprafețelor.

Curs II. Grid-uri, lentile, ecrane

Key words: matrice, rețea, conceptualism, pânză, cadran, fotografie, video art, televizor, artă digitală

Durata: 1 h 30

Dar dacă, la fel cum spunea Leonardo, pictura e cosa mentale? Dacă totuși arta în general ține de minte, de rațiune?

În secolul 20, artiștii simt nevoia să se întoarcă la matcă, la matricea țesăturii pânzei, să-i recunoască statutul, să folosească rețeaua din această țesătură – grid-ul – ca bază pentru ceea ce vor crea. Pânza dezvăluie astfel un sistem cartezian. O aranjare rațională.

În contrapunct cu aceasta, tehnologia foto-video preia misiunea iraționalului. Lentilele foto și ecranele devin locurile unde imaginația explodează și unde limitele realității sunt puse sub semnul întrebării.

În acest curs explorăm aceste două tendințe ale finalului modernismului și începutului artei contemporane. Cine câștigă: rațiunea materială sau iraționalul imaterial?

Curs III. Eu sunt un altul: identitate, travesti, mase, absențe

Key words: suprarealism, psihanaliză, alter ego, feminism fotografie, video art, performance, dispariția autorului, dispariția privitorului

Durata: 1 h 30

Autoportretul e poate cea mai veche unitate de măsură a expresiei artistice, care niciodată nu se va perima, ci mereu își va reinventa modalitățile de-a fi. Noile media au adus o variantă nouă și tehnologic specifică de a aborda autoportretul. Notele identitare de gen au fost încă din fotografia începutului de secol 20 puse în chestiune. Travestiul e firesc în momentul în care artiștii doresc să investigheze rolurile ce le sunt induse de către societate.

Pe plan identitar, se ajunge astfel în anii 60-70 la cea mai precis conturată mișcare a artei contemporane: feminismul. Identitatea devide corp. Nudul devine corporalitate și explorare a exploatării. Performance-urile aduc laolală mase de oameni, o nouă privire asupra personajului colectiv al trecutului recent. Totodată, între toate aceste persoane, personaje și personae, autorul încet dispare, devine absență. Privitorul dispare la rându-i?

În acest curs vom vedea poate cel mai uman reflex: de-a ne făuri imaginea, de-a ne schimba imaginea, de-a suci rolurile, de-a crea un mesaj din acestea.

Curs IV. Imaginarul contemporan și instalația

Key words: pop art, icon, serie, obiect, instalație, Antropocen, consumerism, capitalism, institution critique, estetică relațională

Durata: 1 h 30

Marcel Duchamp a expus în 1917 un pisoar și de-atunci toți vorbesc despre asta când ne explică de unde se trage arta contemporană.

Vedem în muzee și galerii obiecte pe care le avem toți acasă – cum se face de ceva ce găsești la supermarket e și în muzeu?, de ce ar replica un artist un obiect care nu e frumos?, de ce muzeul ar fi interesat să arhiveze un obiect al prezentului etern al consumerismului?

De ce apar staruri de cinema și figuri politice în lucrări, în locul Madonnelor și Afroditelor? Unde se continuă arta în realitatea pop culture-ului? Care e imaginarul perioadei recente? Cum arată acest lucru în instalații și de ce e importantă instalația în artă?

Cum arată toate acestea în cultura post-comunistă?

Curs V bonus: Extinderea terenului de joc – înțelegerea expozițiilor și proiect curatorial

Key words: expoziție, concept, curator, curatorial turn

Durata: 1 h 30

Arta contemporană ține de un fenomen al eliberărilor treptate și al evadării din limite. Arta contemporană nu mai e un conținut într-un cadru îngrădit de ramă – încet încet, ea s-a desprins de convenția imaginii, de convenția ramei, de convenția suportului, de convenția îngrădirii și a invadat peretele galeriei, a ieșit în spațiu, a ieșit în stradă, a revenit în galerie și a devenit instalație, a devenit expoziție ca instalație.

În acest curs vom investiga semnificația expoziției ca gen nou al artei, importanța curatorului și a viziunii curatoriale.

Totodată, cursul e dedicat prezentării proiectelor participanților: fiecare participant e invitat să pregătească un moodboard cu o expoziție care o propune, alături de titlu și scurt concept.