Un manifest despre faptul că fără oxigen nu se poate trăi.
Sau poate că da, dar atunci s-ar putea să nu merite.
E adevărat, celor din vechime li s-a spus: să nu ucizi; să nu privești cu poftă; să nu te juri pe cer; să nu te împotrivești celui rău; să nu-ți faci idoli; să nu judeci; și să nu-ți arunci mărgăritarele înaintea porcilor.
Dar atunci când te sufoci, orice lege își pierde valabilitatea.
Când, în sfârșit, primești oxigen, plămânii încep să danseze în pieptul tău și te poartă într-o țară în care nu există nimic altceva decât dans. Și dans. Și dans. Și muzică.
Așadar, Oxigen este un concert.
Iar noi încercăm să descoperim ce anume îl face să fie și teatru.
Oare putem respira liber, călăuzindu-ne după legile străvechi, în această lume tulbure și dezbinată?
Traducere de Kis Orsolya